Ochi verzi, mâini reci şi buze gustoase

Alexandrina Hristov, pictoriţă/interpretă. În aprilie, şi-a lansat albumul de debut. Nu am fost acolo, dar sper ca la următoarea cântare să mă număr printre spectatori.

Pentru a asculta, apasă pe titlul cântecului:

Numai tu

„Tu te-ascunzi pe sub copaci.
Ferestrele mi le păzeşti.
Aştepţi să fac un pas, un gest.
Aceste jocuri le detest.

Tu n-ai răbdare să asculţi,

Gura mi-o-nchizi când mă săruţi.
Şi ne iubim ne iubim, ne iubim, ne iubim…
Ca nişte surdo-muţi.

Numai tu poţi să aştepţi,
Când zbor acasă…
Numai tu cu ochii tăi verzi…
Cu buzele gustoase.

Poezii de dragoste-mi scrii…
Poezii ca nişte chinuri dulci…
Mai bine ar fi să-mi scrii prostii…
Şi să te duci.

Eu numai una îmi doresc:
Să te iubeeeeesc.
Să te aştept, să te visez.
Şi să-ţi arunc în piept săgeţi.

Numai tu poţi să aştepţi
Când zbor acasă.
Numai tu cu ochii tăi verzi.
Cu buzele gustoase.
Numai tu,
Tu mă-ncălzeşti.
Când mă dezvelesc, ma înveleşti.
Numai tu cu ochii tăi verzi…
Cu mâinile reci…
Cu mâinile reci…”

C.

Sunt un ţăran!

Ei, poate nu sunt chiar un ţăran din ăla care a avut o copilărie fericită, şi nu una între betoanele bucureştene… Mă fac vinovat de ţărănism pentru că Veneţia nu m-a prins. Poate pentru că nu sunt îndrăgostit sau poate că zodia mea e mai rece şi se dă macho.

Alta modalitate nu gasesc…

Wednesday, April 1, 2009 5:00 PM

Subject: Alta modalitate nu gasesc

Body: 

A.,

Imi pare rau dar nu te mai iubesc. Vreau sa ne mutam separat.

“

NU m-am gandit ca o simpla pacaleala ma poate face sa realizez unele lucruri si sa incep sa evaluez cumva altfel situatia mea… Cred ca am avut cateva secunde senzatia aceea ca imi fuge pamantul de sub picioarele scaunului, stiti?

Si mai mult, un simplu rand primit pe mail m-a facut sa traiesc ceea ce poate fiecare a trait macar o data, si este sugestiv redat de expresia aceea conform careia cand ai pierdut ceva apreciezi cu adevarat ce ai avut.

Poate ca aceste pacaleli ar trebui facute mai des, macar asa poate apreciem ce avem si ne gandim ca putem pierde oricand ceva drag.

A.

If I should stay, I will only be in your way…

Cum vi se pare urmatoarea idee, cam romantica si desprinsa din carti sau filme,  dar care mereu m-a pus pe ganduri mai ales pentru ca m-am lovit de ea odata:  “ai putea sa iubesti pe cineva atat de mult, incat sa renunti la el/ea si la fericirea ta, pentru ca el/ea sa fie fericit?”  Cu alte cuvinte, exista un sentiment de atata intensitate, forta sau nu stiu, putere , incat sa iti sacrifici propriile dorinte, propria sansa la fericire, doar pentru ca stii ca fara tine lui ii va fi mai bine decat cu tine? “

Ce inseamna “iubirea este egoista” si cat de mult conteaza propria fericire cand iubesti pe cineva si simti ca il iubesti mai mult decat orice? Merita sa pleci, sa il pui mai presus de dorintele tale, mai presus de tine? Sunt expresii pur adolescentine sau exista asa ceva si in realitate?

” so I’ll go but I know, I’ll think of you every step of the way…”

A.

De la Băneasa, la Piaţa Romană

“Amice, nu prea ai vlagă azi”, îmi tot repeta aseară un prieten. Hoinăream printre branduri renumite în căutarea unor ţinute potrivite statutului de Domn Profesor. Fără chef, un pic acru, am reuşit totuşi să punctăm cele trebuincioase. Vroiam să mă teleportez acasă, dar cum nu suntem în Star Trek şi nici poarta stelară nu ne este accesibilă, a trebuit să urcăm în 131. Pe parcursul a câtorva staţii am devenit conştient de un lucru… Sufletul mi-a îmbătrânit. Ştiam că unii profesori îşi păstrează entuziasmul, tinereţea cu ajutorul elevilor săi. Însă eu, care sunt nevoit să lucrez cu persoane de 60-70-80 de ani… de unde să sug această energie? Până una alta, mă sug ei pe mine de toată vlaga. Am decis chiar în acea clipă să devin un vampir energetic  În autobuz. Victima- fată, ochi albaştri mari, păr blond buclat, zâmbet ameţitor, studentă la ASE, anul II. Atât de simpatică încât le povestea prietenelor ei cum a refuzat cinci băieţi într-o zi. Au coborât cu o staţie înaintea mea şi dat fiind că autobuzul se deplasa încet ne tot uitam unul la celălalt şi râdeam fiecare cu prietenii noştri. Ar fi fost un moment potrivit să fi coborât din autobuz o dată cu ele… poate al şaselea tip care se dădea la ea ar fi avut mai mult noroc.

Evident că am căpătat roşu-n obraji şi am ieşit la o bere. Unde în altă parte decât în Control? M-am ciocnit de o amică mai veche. I-am povestit de boşorogii mei care ma epuizează. Ea, plină de viaţă, mi-a dat nişte sfaturi despre cum pot redobândi ceea ce am avut.

C.

Profa de franceză şi 14 februarie

Mâine este Sfântul Valentin. Mi se pare atât de nostim să-l sărbătorim. Cauza: este un sfânt catolic iar noi suntem o ţară ortodoxă.  Mă mir cum nu ia măsuri Patriarhia să interzică orice manifestare. Ar putea, la cât de habotnici sunt. Nu sunt ortodox, numai că nu înţeleg faza, strategia.

You will always be my love!

A. & C.