Cum e cand tot echilibrul creat cu greu se destrama in cateva secunde, pentru ca cineva iti spune: Nu pot trai cu tine prin preajma, nu te mai suport, vreau sa fiu liber sa fac ce vreau, cand vreau, fara sa te iau in considerare? E ca si cum iti spune cineva: vreau sa dispari, can you do that? Asa ca ce iti ramane sa faci decat sa pleci si sa iti cauti un nou fucking inceput, nu? Si cum faci daca te saturi sa tot incepi si sa termini si iar sa incepi si tot asa? Ai dreptul sa protestezi? Da, te muti pe Elisabeta langa Cismigiu, unde stau deja cativa “protestatari” si spui ca protestezi impotriva suferintei…
Viata se schimba, in permanenta. Unoeri se schimba atat de rapid incat nici nu ai timp sa plangi. Si asta poate ca e cel mai umil drept: dreptul de a plange. Mereu am crezut ca pot sa iubesc forever, ca orice ar fi, oamenii cei mai dragi nu au cum sa plece de langa mine… DAR azi am realizat ca nimic nu rezista pentru intotdeauna. Azi, persoana cea mai draga mie, desi ea nu realizeaza asta, mi-a spus ca ma vrea “afara din viata sa”. Cool? Cum sa ramai cool in asemenea conditii?
Ce sa faci? sa pleci demn si sa nu te mai uiti inapoi? … desi inima ti-e varza? sau sa incerci sa intelegi de ce, cum, si ce anume poti face sa repari? Sa lupti sau sa accepti ca asta e? NU suport “asta e”!!
Sunt trist, si tristetea asta tinde sa devina o parte din mine…
Nu imi plac rascrucile de drumuri, ai nevoie de prea multa luciditate decat imi permit eu sa am…
A.
noiembrie 14, 2009 la 3:05 pm |
Hm. Ai vazut ce zice Bola aici? http://boladenieve78.wordpress.com/2009/11/12/long-story-short/
Principalul e sa nu-ti pierzi humorul.
noiembrie 14, 2009 la 11:35 pm |
eu zic sa faci orice mai putin sa accepti “asta e”…
noiembrie 15, 2009 la 1:05 am |
mi-a placut mult asta: “ai nevoie de prea multa luciditate decat imi permit eu sa am”.
eu zic ca esti salvat, desi acum iti este foarte rau. daca iti permiti luxul de a nu fi lucid, vei putea iubi din nou. in fond, what else is there?
noiembrie 17, 2009 la 9:27 pm |
@Pinocchio : mersi frumos, marfa faza:)
@montecore : clar, niciodata!
@mereudeparte: da, poate ca exact luxul de care vorbim ma salveaza:)
noiembrie 20, 2009 la 8:49 pm |
citind randurile tale am retrait sentimente vis-a-vis de o experienta de-a mea ce este oarecum asemanatoare.. a durut tare mult si am reusit sa trec peste acel moment cu greu! nu pot spune ca stiu prin ce treci, caci as minti, dar iti pot spune un singur lucru: fiecare lacrima a ta va straluci, intr-o buna zi, intr-o adevarata coroana! ai grija de sufletul tau si fii tare! cu respect, paul
noiembrie 23, 2009 la 1:29 pm |
@ paul
mersi frumos pentru gandurile tale >:D<