Mi s-a facut dor de mirosul de ruj.
C.
Acest articol a fost scris pe luni, octombrie 26th, 2009 la 12:03 pm şi este înscris în Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0.
You can leave a response, or trackback from your own site.
octombrie 26, 2009 la 8:29 pm |
de ce ai stii cum miroase rujul??
octombrie 27, 2009 la 7:34 am |
@ mOntecOre
pariez ca si prietenul tau (actual, fost, viitor) o sa deosebeasca mirosul rujului de mirosul parfumului tau… cand te saruta, cand stati apropiati si va intalniti privirile, cand va pupati de plecare, cand va ciocniti cand va reintalniti…
octombrie 27, 2009 la 5:31 pm |
din fericire…pacate…nu folosesc ruj. Intr-adevar mirosul este un simt mult prea puternic ca nu fie adulat.
octombrie 27, 2009 la 5:32 pm |
ps: din ce mi-ai raspuns aici, inteleg ca de fapt ti-e dor de rujul ei.
octombrie 28, 2009 la 1:14 pm |
poate
poate sunt doar invidios pe cuplurile care se saruta (nu vulgar) pe strada, in autobuz, la cinema… pe ce au ei… ca “se au” – confortul dat de o relatie… aberez, dar cred ca ai prins ideea, capricoanco
octombrie 28, 2009 la 2:34 pm |
n-am prins-o …mie imi e dorul de confortul unei lanceziri in propria nesimtire…stii cum e omu (capricornu) cand are nu ii trebuie, cand n-are ar vrea.