Mesaj simplu

Un an în care să realizăm ireversibilitatea timpului și că nimic nu ne este imposibil.

C.

Nu maturizării…

Nu învăț din greșeli, nu mă învăț minte, sfaturile tale nu mă ajută de fapt cu nimic. Știu să mă prefac că am înțeles ce am de făcut, știu să simulez rolul individului care are nevoie de ajutor. Știu cum să atrag atenția, știu cum să mint ca să ajung unde îmi doresc. Nu te întoarce cu spatele la mine, detest asta.  Tu trebuie să procedezi altfel, tu nu ești ca el, tu ești cel ce este. Tu îmi arăți cât de încăpățânat sunt. Zic că sunt gata să primesc oameni în sufletul meu, dar nu reușesc nici măcar cu mine să fiu prieten. Ce pana mea?! Tre să învăț să am răbdare! (post scris sub influența băuturilor alcoolice ) )

C.

E linişte!

Nu mi-am dorit nimic. Nu am vrut nimic din tot ce mi s-a întâmplat. Credeam că va fi ca în oricare an. Cu uimire reală aflu că viaţa merge înainte mult mai plăcut. În sfârşit mă simt liniştit. Vreau să îngheţe minutul ăsta. Să ţin de el cu dinţii. Să nu-l mai las să plece până când voi căpăta mai multă încredere. Partea plină a paharului începe să se contureze, să aibe sens. Clişeu sau nu, de Crăciun se petrec miracole. Uitasem asta.

E linişte şi îmi este bine!

Mulţumesc,

C.

19 de ani de la ultimul Crăciun

Exact acum 2o 19 de ani era ucis cu bestialitate în timp ce un cameraman înregistra (în zilele noastre, în apropierea Crăciunului, de Sf. Ignat, tinerii filmează cu telefonul luarea maului porcilor). Cu ceva timp înainte să meargă pe lumea cealaltă, cel dintâi ateu dăduse ordin să se dărâme încă o biserică. Numai că spre deosebire de alte lăcaşe de cult, acesta avea la intrare un blestem invocat de cel care îsi punea banii la ridicarea construcţiei. Suna ceva de genul: Cel ce va dărâma această biserică îşi va găsi sfârşitul în prima zi de Crăciun. Pot trage concluzia că Tov. Nicolae Ceauşescu şi-a făcut-o cu mâna lui? Poate de aceea era aşa de liniştit în timpul pseudo-procesului. Coincidenţă? Efect placebo? Puterea psihicului uman este foarte mare (ştiu, este o obsesie, vorbesc despre asta foarte des în ultimul timp, promit să nu o iau razna mai mult de atat). De atunci, din 1989, pe cînd nici nu eram la şcoală, 25 decembrie este ziua în care omul roşu a fost ucis cu bestialitate. Îi văd, în alb-negru, privirea statica şi sîngele şiroind.

Să mori chiar de ziua celui pe care ai tot încercat să-L ascunzi. Ce moarte cinică!

Crăciun fericit!

C.

Nu inteleg ce vad oamenii la tine… o bucata de carne … ceva fad…

“Nu inteleg ce vad oamenii la tine… o bucata de carne … ceva fad… o prajitura fara Dumnezeu… zambetul ala ipocrit farmeca, cred, insa dupa ce te cunosc isi dau seama… ca nu ai nimic interesant… tu nu spui nimic parca… esti superficial, exact o bucata de carne, cum zicea cineva ”… “ Tu nu pricepi ca esti ca o marca, ai mereu zambetul ala pe buze, fara macar sa stii de ce zambesti, cui sau cat zambesti”… ”nu mai vreau sa am de a face cu tine, chiar nu imi esti prieten”, “vreau sa imi traiesc viata”, “nu mai vreau sa mai vorbim, traieste-ti viata cu noua ta iubire” …

Uneori mi se pare ca nu-i cunosc pe cei de langa mine… stau asha si privesc persoana de langa mine si parca o vad atat de comuna, urata, lipsita de orice stralucire, uneori hidoasa.. o ascult un pic atent si imi dau seama ca abereaza la greu, indruga numai tampenii … jalnic… scutur capul in speranta ca e doar un vis, o halucinatie, dar visul continua.. . si se repeta si maine, si poimaine.. . si next week si tot asa.. . nuuuuuuuuuuu, traiesc intr-un cosmar, trezeste-maaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…

Si deodata parca apare o lumina alba… un chip interesant isi face loc in fatza mea, adopta o pozitie mandra si spune: “ce frumos esti ! ”… Oare chiar sunt o bucata de carne si atat? Doar asta stii sa spui despre mine: “ce frumos esti!”? Atat observi tu la mine? “ Cand te-am vazut prima oara in club, am simtit ca vei avea un rol in viata mea [..] cu tine vreau sa incerc ceva ce nu mai stiu exact cum se face, dar vreau…”

A.

Te gandesc…

Te gandesc… oare ce ai putea raspunde daca cineva ti-ar spune asta? Te gandesc…

A.

 

 

Prietenii de la Rozalb

Doi ani de Rozalb Mura Store.

Sufrageria din Curta Sticlarilor isi asteapta maine oaspetii la un pahar cu vin bun si un fursec. Muzica, hainele noi ”Specimenul”, bijuteriile lui Kuki, Dik Fagazine, editia dedicata Romaniei. Petrecerea tine pana la miezul noptii, precum Cerenterola din poveste.

PS: As atasa o poza, dar nu stiu cum… Mai bine intrati voi la: www.rozalbdemura.ro

Ne vedem marti!

C.

Pierduti prin viata…

Un nou blog. Despre viata traita intens, despre goluri in stomac si miresme tulburatoare, despre tocuri-cui si cele/cei care le poarta,  despre artificii, prajituri, despre erectii, creme antiaging si masca cu argila, cluburi mov, baieti, fete, relatii, sex mai putin, farfurii, pahare sparte, sticle goale, slitz, pisoar, plansete, urlete, gelozii, crime pasionale. Despre nopti in club, chat si intalniri la 6 dimineata. Cafeaua sau mancatul de dupa (fara tigari, eu m-am lasat). Despre prietenie si criza la 3 dimineata. Despre noi!

A. & C.