Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.
În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus

De noi aminte

Strainilor voi nu le-ati spus
Ca doine ca a noastre nu-s?
Si-acum veniti cu drag in tara!
Voi revedeti campia iara,
Si cuiburile voastre-n crang!
E vara, vara!
As vrea la suflet sa va strang,
Sa rad de fericit, sa plang!
Cu voi vin florile-n campie
Si noptile cu poezie
Si vanturi line, calde ploi
Si veselie.
Voi toate le luati cu voi
Si iar le-aduceti inapoi!

Vestitorii Primăverii, George Coşbuc

Cand te saturi sa iti repeti ca orice sfarsit e un nou inceput sau „de data asta sigur va iesi”, faci ochii mari si realizezi ca tu poti fi cel care poate minti, care se poate preface, simula dorinta, dorul, imbratisarile… Dar nici asta nu ar schimba foarte mult situatia. Asa ca te decizi sa nu mai simti nimic. Si chiar iti iese.

Am meditat despre iubire. Mult timp mi-am dorit sa nu mai apara in viata mea, mi s-a parut patetica, ba chiar inutila, prostuta, sursa tuturor relelor si a suferintelor (dramatizare). Mi-am impus sa nu mai depind emotional de nimeni si „sa imi vad doar de mine”, ca o masura de protectia in calea oamenilor care tot apareau si dispareau in viata mea.

Insa, acum doua saptamani, ochiul mi-a cazut pe o revista literara. Pe doua randuri, era scris: iubirea nu ia locul rationalului, ci il incoroneaza. Acum, tind sa cred ca o fiinta care nu iubeste este searbada, trista, goala pe interior. Nefericita. Inutila. Muribunda.

Mi-am regasit gandurile in urmatoarele pasaje:

Read the rest of this entry »

Salutare,

Desi mi-am dorit sa nu mai scriu pe acest blog, candva simteam ca nu ma mai caracterizeaza acest blog, am decis sa mai postez ceva si pe viitor, who knows…

Am citit un comment al cuiva la un articol despre Dubai si viata de acolo si m-am cutremurat. Este lung, insa citind grozaviile de acolo efectiv nu m-am putut desprinde de el. Il postez mai jos, gasiti jos si website-ul daca doriti sa il cititi de acolo.

The dark side of Dubai

Dubai was meant to be a Middle-Eastern Shangri-La, a glittering monument to Arab enterprise and western capitalism. But as hard times arrive in the city state that rose from the desert sands, an uglier story is emerging. Johann Hari reports

Getty

Construction workers in their distinctive blue overalls building the upper floors a new Dubai tower, with the distinctive Burj al-Arab hotel in the background.

Read the rest of this entry »